Cultură și învățământ

Cultura populară şi valorile ei de înaltă esenţă spirituală şi materială pot constitui, într-o lume în care progresul rapid impune eforturi considerabile din punct de vedere material şi spiritual, un suport moral şi o pârghie de echilibru într-o comunitate rurală. Păstrarea acestor valori materiale şi spirituale este unul din dezideratele locuitorilor din Dragomireşti, care încearcă cu posibilităţi materiale şi financiare reduse să le repună în circuit prin aducerea lor în actualitate şi oferind tinerilor posibilitatea de a veni în contact cu aceste valori, de a cunoaşte aceste relicve ale sufletului românesc şi de a aprecia frumuseţea şi puritatea artei populare.

 

În acest sens, la Dragomireşti s-a deschis la 21 aprilie 2001 Muzeul Ţărăncii Române din Maramureş. Casa în care se află acest muzeu a fost construită în anii 1720-1721, din lemn de molid rotund fiind cea mai veche construcţie din lemn de pe întreaga Vale a Izei.

 

Muzeul Ţărăncii Române din Maramureş, datorită specificităţii lui este unic în România. El adună într-un spaţiu limitat valori materiale care constituie adevărate dovezi ale existenţei noastre în acest spaţiu legendar, este una din instituţiile care oferă posibilitatea de a veni în contact cu trecutul.

 

Cultura spirituală este valorificată prin organizarea la nivelul localităţii Dragomireşti, a festivalului pentru copii şi tineret "Câte flori pe Iza-n sus" care se desfăşoară în primăvara fiecărui an, ajungând în acest an, la a IX-a ediţie. Festivalul anual este o posibilitate oferită tinerilor de a comunica cu tineri din alte localităţi prin intermediul tradiţiei, de a se cunoaşte, de a-şi petrece timpul într-un mod agreabil şi util.


Biblioteca comunală pune la îndemâna publicului larg un fond de carte variat sub aspectul conţinutului oferind informaţii pentru toate categoriile de cititori. Există un numar de peste 8.000 volume de cărţi şi un număr de peste 500 cititori pe an, în mare număr adulţi, deoarece elevii în marea lor majoritate se îndreaptă către biblioteca şcolară din incinta şcolii, de unde îşi împrumută cărţi în vederea studierii pentru diferite discipline.


În anul 1935 Dragomireştiul era un centru cultural al Văii Izei. Numele învăţătorului Ion Berinde este legat de prima bibliotecă publică "Vasile Pârvan" care a fost creată din initiaţiva particulară a unor oameni care au ştiut să preţuiască o carte bună. Donaţiile în număr de 600, au fost făcute de către intelectuali ai acelor vremuri, din Dragomireşti precum şi din sate vecine. Această bibliotecă a funcţionat timp de 10 ani, întrucât în timpul războiului au fost răvăşite şi distruse fundurile de publicaţii.

 

În anul 1969 a luat fiinţă pe lângă Căminul Cultural Dragomireşti, ansamblul de femei "Izvorul Izei". Obiceiurile, jocurile şi datinile puse în scenă cu ajutorul marelui folclorist al Maramureşului, d-nul Nicoară Timiş, în cei peste 30 de ani de activitate permanentă, au fost aplaudate pe multe scene din ţară şi de peste hotare (Franţa, Iugoslavia şi Belgia).

 

Localitatea Dragomireşti se poate mândri cu existenţa unui învăţământ de îndelungată tradiţie, datând din prima jumătate a sec.al XVIII-lea, chiar dacă în unele perioade s-a desfăşurat sub patronajul casei prin şcoli confesionale, sau al statului prin şcoli paralele. În spatele acestor noţiuni rigide s-au aflat de-a lungul anilor oameni de bine, însufleţiţi de idealul nobil al luminării poporului, dascăli inimoşi care şi-au dedicat viaţa nobilei idei de educare a tinerei generaţii. Pentru că învăţământul să se desfăşoare în condiţiile existente astăzi în şcoala din Dragomireşti, a fost nevoie de efortul unui întreg şir de generaţii de dascăli care şi-au dedicat viaţa acestui generos ţel al luminării tinerilor.

 

Fie că erau veniţi din alte colţuri ale ţării, fie că erau fii şi fiice ale acestor locuri, fiecare din aceşti slujitori ai condeiului, au aşezat câte o piatră la temelia acestei instituţii. Nu-i putem aminti pe toţi cei care s-au perindat la catedră, dar îi vom aminti pe cei care s-au perindat la conducerea acestei instituţii. Din 1930 şi până în prezent s-au succesat pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp următorii dascăli:
1930-1931-Ion Berinde, 1931-1932 - Ion Kindriş, 1932-1934 - Ion Berinde, 1934-1937 - Ion Kindriş, 1937-1938 - Rubl Ambroziu, 1938-1945 - Turlas Simion, 1945-1947 - Iusco Elena, 1947-1948 - Bogdan Dumitru, 1948-1949 - Margasoiu Ion, 1949-1952 - Bogdan Dumitru, 1952-1962 - Carp Vasile, 1962-1973 - Bogdan Dumitru, 1973-1977 - Dunca Ileana, 1977-1989 - Chindriş Mircea, 1989-1991 - Fiţigău Ion, 1991-1992 - Chindriş Mircea, 1992-2004 - Ofrim Adrian.

 

În anul 2000, Şcolii Generale Dragomireşti i se atribuie denumirea marelui romancier Liviu Rebreanu. Aceasta ca şi până acum are o încadrare foarte bună, iar activitatea la clasă se desfăşoara conform cerinţelor actuale ale învăţământului, fiind condusă de cadre didactice foarte bine pregatite, cu experienţă şi cu dăruire care au lansat în viaţa socială generaţii de tineri ce vor purta mai departe ştafeta ştiinţei şi culturii pe aceste meleaguri.

 

Elevii şcolii işi desfăşoară activitatea într-o şcoală frumoasă, cu cabinete şi laboratoare dotate cu material didactic modern, cu calculatoare, cu bibliotecă şcolară, atelier etc.


Calitatea procesului de învăţământ se poate vedea din rezultatele elevilor obţinute la olimpiadele şcolare şi la examenele de capacitate, elevii proveniţi de la Şcoala Generală "Liviu Rebreanu" Dragomireşti, ocupând locuri fruntaşe în clasament. Se poate spune că această localitate a dat un număr mare de medici umani, veterinari, farmacişti, agronomi, profesori şi învăţători, economişti, ingineri şi licentiaţi în drept. În prezent aceasta se numeşte ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII "LIVIU REBREANU" DRAGOMIREŞTI.

Înapoi